ne naştem egali. în momentul naşterii nu contează diferenţa din punctul de vedere al sexului. toţi suntem puri, neatinşi de societate şi ne simţim egali. odată cu trecerea timpului se instalează un abis, care ne separă..
e greu să spui că "eşti " când vâltoarea vieţii te aruncă în mijlocul a mii de alţii "eu sunt" pe care nici nu`i interesează că "tu eşti"
am douăzeci şi unu de ani. de câteva săptămani stau în faţa unei coli albe de hârtie şi nu sunt în stare să aştern nimic pe ea. totuşi, ideile îmi sunt clare, atât de clare că timpanele îmi sunt în pericol să mi se spargă. niciodată nu sunt hotărâtă, mă gândesc şi mă răzgândesc, îmi doresc şi parcă nu-mi mai doresc. întotdeauna a fost aşa, întotdeauna o să fie aşa. îmi doresc să fiu în anumite locuri uneori, mi se rupe sufletul că nu sunt acolo, dar pot să trăiesc cu sufletul aşa rupt, se pare..
"Vreau să ne vedem!" Doamne cum au sunat cuvintele astea.. după atâta timp. nu-mi venea să cred ! parcă mă trezisem dintr-un vis, pregătită să intru în firescul de zi cu zi al lucrurilor. speranţa îmi bătea din nou la uşă. nu ne mai văzusem de mult şi urma să fim iar faţă în faţă. cât de ciudată e viaţa uneori.. am început din nou sa sper în lucruri de mult pierdute în neantul gândirii. pe faţă îmi apărea chiar un zâmbet rătăcit. aburul trecutului se risipise în aer, parfumul prezentului se vărsa uşor deasupra mea iar viitorul îmi părea mai optimist ! mi-am amintit şi de bune şi de rele.. de cum au venit dar şi de cum au plecat. îmi amintesc şi acum cum a dispărut tot în acea zi: doar de o adiere a fost nevoie ca ea sa nu mai fie, o adiere plină de indiferenţă, de orgoliu, de disperare. dar.. asta face parte din povestea mea, pe care eu trebuie s-o fac unică, specială şi de neuitat.. însă mi-e greu, căci persoana pe care o consideram prietenă a dovedit că nu-i pasă.. şi-atunci am renunţat ! oare chiar am renunţat ? oare vreau să renunţ ? pot oare ? (1.iunie.2008)
English
hi5 Coins
